duminică, 8 mai 2011

Tratat despre ezoterismul antic

Textul nu este luat de pe internet ci cules de mine dintr-o serie de scrieri ! 

Epopeea lui Ghilgames :


Ghilgames a patruns totodata si taina tuturor lucrurilor,
el s-a impartasit din toata intelepciunea lumii
a vazut ceea ce era tainuit si a cunoscut ceea ce a ramas ascuns oamenilor.
a dat in vileag vremile dinaintea potopului.
...............
doua treimi din el sunt divine si o treime omeneasca
forma trupului ii dezvaluie firea:
mama sa NInsun, (sotia zeului Lugalbanda) l-a inzestrat cu o indoita parte divina.
...............
Aruru (zeu) isi spala mainile,framanta lutul,scuipa peste el :
si asa il fauri,acolo in pustiu,pe Enkidu,razboinicu .
...............
Ninsun,inteleapta si atotstiutoare ii spune lui Ghilgames:
"stelele cerului sunt tovarasii tai"
................
o,munte,spuse el,fa sa mi se arte un vis despre enkidu ...
si muntele facu sa i se arate un vis despre Enkidu,
muntele-i trimise si pentru el o prevestire.
............
(zeita Istar catre ghilgames) voi pune sa ti se pregateasca un car din lapislazului si aur
rotile ii vor fi din aur , osiile din electrum
il voi inhama cu diavoli ca niste vijelii,in loc de catari.
............
omul-scorpie ii striga nevestei sale:
trupul celui care vine catre noi e carne din carnea zeilor.
.....doua treimi din el sunt divine,ar o treime este omeneasca.
(ghilgames vrea sa afle secretul nemuririi de la Uta-napistim ,unicul supravietuitor al Potopului,singurul care a capatat de la zei nemurirea)
Uta-napistim : am sa-ti destainui,Ghilgames , un lucru ascuns, o taina a zeilor pe are ti-o voi spune numai tie.
Suruppak e un oras pe care-l cunosti,
asezat pe malul Eufratului :
in acest oras,in vreamea de demult ,locuiau zeii,
Dintr-o data ,zeii cei mari hotarara sa dezlantuie Potopul
Omul din Suruppak ,fiu al lui Ubar-Tutu,
darama-ti casa,fa-ti o corabie,
lasa bogatiile,cata sa-ti scapi viata,
dispretuieste bunurile pamantesti,pastreaza-ti vie suflarea vietii,
si incarca in corabie orice samanta de viata !
....
Cea de-a cincea zi.am cladit schelele corabiei:
suprafata ii era de un iku  (circa 3600 m2 ) ,laturile i se ridicau la 120 de coti ( 1 cot = 0,50 metru) ,marginea de sus era un patrat cu latura de 120 de coti
Am oranduit sase punti una peste alta,
despartind asfel corabia in sase caturi
si in fiecare din ele am facut noua despartituri.
Am varat in coasta tarusii de mare,
nu am uitat nici prajinile si am pus tot ce era de trebuinta.
Am varsat sase sar-uri (3600 de unitati, adica 180 de hectolitri)de asfalt in cuptorul pentru reparatie al vasului si am varsat inca trei sar-uri de smoala.
....
Am incarcat corabia cu tot ce aveam
am incarcat-o cu toti banii pe care ii agonisisem
-- cu tot aurul pe care-l stapaneam
-- cutot ce era datator de viata
--mi-am urcat pe corabie toate neamurile si prietenii
am urcat turme ratacitoare ,fiare salbatice,precum si pe toti mestesugarii
.....................
Anunnakii (zeii pamantuli si ai universului pamantesc) invarteau torte deasupra capului
Si cu flacarile lor dadeau foc tarii !
... Nu se mai vedea om cu om,oamenii nu se mai zareau din inaltul cerului.
Atunci zeii se inspaimantara de potop,
dadura inapoi si urcara din nou pana in cerul lui Anu ( partea cea mai intalta a cerului,dincolo de atmosfera pamanteasca)
....
Cand a sosit ziua a saptea,
am dat drumul unui porumbel si l-am lasat sa plece.
negasind nici un locsor unde sa se aseze ,a facut cale intoarsa
...
Mai inainte vreame ,a spus el, Uta-napistim (numele inseamna viata vesnica) era faptura omeneasca,
acum el si sotia lui sa fie asemenea noua,zeilor.
....
Ei bine iata un mijloc: sa nu dormi timp de 6 zile si 7 nopti.
Priveste-l pe omul acesta care doreste nemurirea
Somnul se lasa peste el,ca o ceata.
..................
Ei bine, o sa-ti dezvalui, Ghilgames, o taina,
o sa-ti spun un lucru nestiut oamenilor.
Priveste aceasta buruiana ,asemanatoare lyciului (arbust spinos,cu flori vinetii ,trandafirii,galbene sau albe,catina)
spinii ei sunt ca ai trandafirului,asa ca iti va intepa mainile,
dar daca vei apuca aceasta buruiana,vei dobandi nemurirea.
...buruiana asta e leac impotriva spaimei,prin ea omul va dobandi vindecarea desavarsita,
numele ei va fi "batranul-intinereste",
eu insumi voi manca din ea si ma voi intoarce la anii mei tineri!

Euripide - medeia :

 Medeia apare plutind deasupra palatului,cu cadavrele copiilor ,intr-un car tras de dragoni,trimis de Helios.Sparele mi-a dat un car cu aripi ,drept metrez in fata bratului dusman.Medeia se inalta cu cadavreke copiilor si dispare dusa de carul inaripat.

Plutarh - Isis si Osiris  :

Despre daimoni:

...Tifon , osiris si isis , cred,mai degraba ca ei au fost niste daimoni puternici (daimonul lui Soracte,ca aceia despre care PLaton,Pitagora ,Xenocrate is Hrisip ,dupa cum ne-amu transmis cei mai vechi teologi,spuneau ca sunt cu mult mai presus decat semeniii lor si ca au puteri superioare firii omenesti. In acestia,divinitatea insasi nu este nici pura,nici neamestecata,in ei intelegerea spirituala din suflet convietuieste cu senzatiile trupesti,ei simteau placerea,durerea si toate celelalte suferinte din aceasta fire si care aveau asupra lor o putere mai mare sau mai mica; caci in daimoni ca si in oameni pot exista si binele si raul intr-o masura diferita.Ca ce scriu grecii despre giganti si despre TItani ,despre unele fapte nedemne ale lui Saturn,despre lupta dintre Apolo impotriva lui Piton,despre fuga lui Bachus si despre peregrinarile lui Ceresm nu se deosebesc cu nimic de intamplarile puse in seama lui Osiris si a lui Tifon.Mai trebuie sa ne amintim si alte lucruri ce sunt obiectul secret al misteriilor si al initierilor ,dar care sunt ferite cu grija de privirile si de cunoasterea multimii.
Vedem ca si Homer vorbeste despre oameni mai presus decat ceilalti, asemanatori cu zeii ,caci sunt "Fiinte nemuritoare cu intelepciune adanca". Numai ca el se foloseste fara discernamant de numele daimonilor ,fie ei buni sau rai:
"mandre daimon,vino cu mine mania ta sa-ti potolesti:
pentru ce vrei tu pe greci de curaj sa-i lipsesti?
ca un daimon cumplit, la al patrulea asalt
se arunca asupra lui
...Mai spune tot el :
Neinduratorule daimon! Ce rau ti-au putut face tie
nenorocitii troieni,pentru ca tu,cu brate-nsangerate,
sa le aprinzi si sa le darami frumoasele palate?
Ele ne arata prin aceastea ca daimonii au o fire amestecata si ca vointa lor este schimbatoare.
Hesiod spune ca daimonii buni sunt casti si puri,ca le sunt de ajutor oamenilor si vegheaza asupra lor : "caci acelora care sunt regibinefacatori, ei le dau bogatie."
Platon ii vede ca pe niste mesageri,mijlocitori intre oameni si zei,care fac sa fie auzite in cer glasurile si rugaciunile muritorilorsi care pot,apoi sa primeasca raspunsuri prin oracole,precum si alte binefaceri ale acestor entitati atotputernice.Platon le atribuie zeilor din Olimp toate cate se afla pe dreapta si numerele fara sot ,iar daimonilor -- si numerele cu sot.
Empedocle spune ca daimonii sunt suflete pedepsite pentru greselile si pacatele pe care le-au savarsit.
"in vastul hau al marii le arunca cerul.
Si unda in care cad pe data le respinge,
Le azvarle pe pamant ,sub soarele ce frige.
In haul de aer le absoarbe astrul
In veci de veci sunt imbrancite astfel,
dintr-un loc intr-altul. "
Dupa ce si-au ispasit pacatele prin astfel de chinuri,sufletele revin la starea lor dintai si isi reocupa locul cuvenit dupa firea lor.Despre Tifon se spun aceleasi lucruri ca si despre daimoni.
Isis si Osiris , ca daimoni buni ce se aflau au fost preschimbati in zei si,ca in cazul lui Hercule si Bachus,au primit pe buna dreptate cinstirile ce se aduc zeilor ,pentru ca ei au peste toate cele ce sunt cea mai mare putere,dar mai cu seama peste cele pamantene si subpamantene.
Socrate spunea ca mereu alaturi de el se afla un daimon care il indrumeaza.

Despre cultul lui Serapis :

Se spune ca Ptolomeu Soter ( a infiintat cultui lui Serapis,conducator elenic al Egiptului antic) ,intr-o noapte a avut un vis in care i s-a aratat colosala statuia a li Pluton aflata la Sinope,(capitala Bitiniei) el nu vazuse niciodata statuia aievea si nici nu stia cum arata .In vis,colosul i-a poruncit sa-l aduca degraba in ALexandria.Insa cum nu stia in ce loc se afla,a povestit unor prieteni visul si spre mirarea tuturor ,un om ce se numea Sosibius ,ce calatorise mult,se infatisa imparatului spunandu-i ca el a vazut la Sinope pe Soteles si Dionysius ,care dupa amar de vreme si infruntatnd multe piedici ,au reusit sa ridice colosul sisa-l transporte la Alexandria indeplinind porunca impratului...Pe statuie erau figurati un cerber si un dragon,si-au dat seama ca il reprezenta pe Pluton si l-au convins pe Ptolomeu ca acesta era si Serapis.Fireste ca,la Sinope ,nu era cunoscut cu numele acesta,dar odata ajuns la Alexandria i s-asps astfel(cultul lui Serapis ,templul Serapion), caci asa il numesc egiptenii pe Pluton.Mai intelept este sa credem ca Osiris este acelasizeu ca si Bachus,iar Serapis este Osiris ce a primit acet nume cand a trecut in alta fire,caci numele lui Serapis se da tuturor celor in care s-a savarsit aceasta schimbare,asa cum bine stiu toti cei care au fost initiati in misteriile lui Osiris.In schimb, gasesc mai cuminte ideea ca numele lui Serapis deriva de la un verb ce inseamna "miscare vioaie",psun ca el exprima miscarea universului.Altii spun ca serapis este combinatia dintre Apis si Osiris.

Despre natura zeilor:

Insa cum zeii sunt creatorii tuturor roadelor pamantului,pe care ni le ofera din belsug si cu darnicie pentru toate nevoile vietii,prin acestea ,recunoastem ca ei sunt zei si nu credem ca ar trebui sa fie altii la un popor si altii la alt popor,nu alti zei pentru barbari,altii pentru greci, altii pentru popoarele din nord si altii pentru popoarele din sud.Asa cum soareele ,luna ,cerul pamantul si marea sunt ale tuturor oamenilor,chiar daca fiecare neam le da un alt nume ,exista o singura ratiune suprema care a facut acest univers si o unica providenta care il conduce (demiurgul lui Platon), in al doilea rand ,daimonii il gospodaresc impreuna cu ea si au,la diferite popoare ,denumiri si ceremonii diferite ce sunt stabilite prin lege.Preotii ce slujesc cultul lor ii infatiseaza sub forma unor simboluri,dintre care unele sunt mai obscrure ,altele pe intlesul tuturor,.dar care toate,indruma spre cunoasterea lucrurilor divine. Pe de alta parte,acest drum nu este lipsit de primejdii. caci unii ratacesc de la calea cea adevarata si cad in superstitii. altii dorind sa ocoleasca mlastinile mocirloase ale superstitiilor ,se arunca orbeste in prapastia ateismului.
Asadar,trebuie ca gandirea si filosofia sa ne fie calauze pentru a ne initia in mistere,astfel incat saavem numai ganduri pioase fata de spusele ce se asculta in temple si asupra ceremoniilor pe care le vom vedea ca se fac acolo.

Despre Tetractys:

Tetractysul - acest numar misterios format din 36 de unitati pe care ,cum bine se stie ,se jura ei infricosat,are denumirea de lume,fiind compus din primele 4 numere pare si din primele patru numere impare luate impreuna.Asadar,daca cei mai respectabili filosofi n-au crezut necesar sa dispretuiasca substantele neinsufletite ,cu atat mai mult noi nu trebuie sa trecem nepasatori peste aceste asemanari dintre vietuitoarele insufletite din lumea sensibila,capabile de pasiuni si de convingeri morale.
Tetractysul este un termen pitagoric prin excelenta si el reprezinta tetrada (4),respectiv , 1+2+3+4 =10 .Pentru pitagoricieni ,tetractys-ul reprezenta un concept magic,prin posibilitatile lui demonstrabile,atat din punct de vedere matematic,cat si din punct de vedere logic,filosofic si mistic.In primul rand,pentru ca este un numar ce poate fi figurat intr-un triunghi echilateral si,mai ales ,pentru ca el conduce la importanta decada(deca-10 greaca),enigma binara,considerat de pitagorici NUmar Pur sau Divin, desavarsit ,preexistand inca dinaintea Creatiei in Demiurgul insusi,ce a creat folosindu-se de decada.Din aceasta cauza ,adeptii lui Pitagora considerau decada "numar al lumii",reprezentand cosmos-ul ,pentru ca reprezinta dublul pentadei (5) un alt numar magic pentru filosofii din acest cerc de ganditori ,pentru ca reprezinta suma unitatilor din tetractys ,dar si a punctelor din triunghiul echilateral prin care poate fi figurat.
Juramantul pe Tetractys se practica atat pentru a impune pastrarea unor mistere ezoterice ascunse in acest numar,cat si pentru a impiedica divulgarea unor secrete de ordin matematic.Textul lui este redat in "versurile de aur"atribuite lui Pitagora : "Ma jur pe cel care ne-a sadit in suflet sacra Tetrada /izvorul Naturii al carei curs e vesnic /izvor al etern curgatoarei naturi."Pitagoreii obisnuiau sa spuna rugaciuni catre decada: "Binecuvanteaza-ne ,numar divin,tu care i-ai zamislit pe zei si pe oameni.O ,sfant ,sfant Tetraktys ,tu care cuprinzi radacina si izvorul suvoiului vesnic al creatiei !Caci numarul divin incepe cu unitatea pura si profunda si atinge mai apoi numarul sacru 4; apoi el o zamisleste pe mama a toate cate sunt,care leaga totul,cel dintai nascut,cel care nu greseste niciodata,care nu pregeta niciodata,Zecele sacru,care tine cheia tuturor lucrurilor.Numarul misterios 36 se refera tot la decada si reprezinta suma primelor patru numere impare (1 +3 +5 +7) adunata cu suma primelor numere pare (2+4+6+8), 16+20=36. Poate nu tocmai intamplator,anul calendaristic egiptean era impartit in 36 de decade; aceste decade erau grupate cate trei ,alcatuind 12 luni la randul lor ,impartite in 3 anotimpuri ,fiecare dintre ele cuprinzand catre 4 luni sau o tetrada.

Se incheie scrierea lui Plutarh...


Misterele Eleusiene

MISTERELE ELEUSIENE

Sunt misterele cele mai reprezentative, la fel de importante în perioadele Clasica, Elenistica si Romana. Aveau loc la Eleusis, nu departe de Atena. Au la origine ritualurile locale ale fertilitatii. Misterele aveau loc în doua sau trei cicluri, la câte un an distanta. În primul an avea loc Initierea, în al doilea Dedicarea, în al treilea, descoperirea deplina sau Revelarea misterului. O persoana putea participa doar o singura data la acest ritual iar participarea nu era obligatorie.
În sec. VII î.H., Eleusis a fost cucerit de atenieni iar cultul eleusin a devenit un cult oficial al statului atenian.
Demetra (la romani Ceres) - este una dinzeitele cele mai venerate ale Greciei antice.Ea este zeita fertilitatii si a agriculturii,venerata indeosebi de plugari.In cinstea ei, in Grecia se organizau pretudindeni numeroase serbari.Este caracteristic ca in poemele lui Homer zeita Demeter este lasata oarecum pe planul al doilea.Acesta dovedeste ca grecii au inceput s-o considere ca fiind zeita cea mai mare atunci cand agricultura devenise ocupatia lor principala si cand crestearea animalelor isi pierduse din importanta de odinioara.

Misterele eleusiene se bazeaza pe mitologia greceasca - in special pe povestea Demetrei care hotaraste sa ii dea lui Demofon nemurirea.Demetra il freca cu ambrozie (hrana zeilor,datatoare de nemurire) ,iar noaptea cand toti cei din casa regelui dormeau,il infasa in scutece si il punea intr-un cuptor incins.

Eleusis este orasul antic unde a fost venerata de-a lungul mai multor secole zeita Demeter si unde exista cel mai faimos festival religios, Misterele Eleusiene, in cinstea zeitei respective. Conform imnului homeric „Catre Demeter” (sec. VII i.Hr.), cand zeita Demeter isi cauta disperata fiica, Persephone, rapita de catre Hades, a facut un popas la Eleusis. Aici a fost primita de regina Metaneria. Pentru a-i multumi, Demeter a avut grija de fiul ei, Demophon. In fiecare seara il ducea in dreptul unui foc pentru a-l face nemuritor si il hranea numai cu ambrozie si nectar, mancarea zeilor. Ulterior Demeter si-a dezvaluit identitatea si a cerut sa i se construiasca un sanctuar la Eleusis, unde sa-i invete pe oameni ritualuri secrete.
Eleusis
Eleusis
Sanctuarul si cultul zeitei Demeter au radacini in perioada miceeana (1500-1425 i.Hr.). Ritualul era initial local si avea mi mult un aspect agrar, legat de muncile campului. Atenienii au stabilit acest cult ca panelenic in perioada lui Pisistrate. Perioada de varf s-a inregistrat in timpul stapanirii romane, pana la proscrierea cultului de catre imparatul Teodosius si distrugerea sanctuarului de catre goti in 400 d.Hr.
Eleusis
Eleusis
Numele de „Mistere Eleusiene” este legat de doua cuvinte grecesti: eleusis, -eos = sosire si mystirion=secret. Oamenii veneau in acest loc pentru a indeplini si a lua parte la rituri secrete. Misterele erau tinute in cel mai mare secret; era interzis sa se vorbeasca despre ce se intampla acolo, iar cine incalca regula era susceptibil de pedeapsa cu moartea. Singurele dovezi au fost extrase din literatura, epigrafie si descoperirile arheologice. Toti autorii scriu ca participantii la aceste mistere erau oameni binecuvantati, care ajungeau sa isi cunoasca data exacta a mortii si care detineau secretul fericirii.
S-a stabilit ulterior ca secretul misterelor eleusiene consta de fapt in substante halucinogene administrate participantilor -dar teoria etheogenica nu este o teorie absoluta.

ISTORIA MISTERELOR
Renaşterea ei este un simbol al renaşterii a tuturor formelor de viaţă a plantelor şi simbol al eternităţii de viaţă care curge de la generaţiile care izvorăsc din fiecare alte  Misterele de la Eleusis se crede a fi de antichităţii considerabile, care rezultă din practici religioase din perioada miceniana anterioare şi, astfel, în Evul grec închis. O linie de gândire de către savanţi modern a fost faptul că aceste mistere erau destinate "pentru a ridica pe om deasupra sfera uman în divin şi de a asigura răscumpărarea lui de către facandu-l un zeu şi conferă astfel nemurirea peste el." Studiu comparativ prezinta semnificative paralele între aceste ritualuri greacă şi similare sistem-unele dintre ele mai mari, în Orientul Apropiat (a se vedea religiilor din Orientul Apropiat antic). Aceste culte sunt misterele lui Isis şi Osiris în Egipt, Adoniac cultelor siriene, misterele persan şi misterele frigian Cabirian . Unii cercetători au susţinut că cultul Eleusis a fost o continuare a unui cult minoice, probabil, afectate de Orientul Apropiat.
Mistere mai mici au fost, probabil, a avut loc în fiecare an, mistere si mai mari doar o dată la cinci ani Acest ciclu a continuat timp de aproximativ două milenii.. În Imnul homeric către Demeter, regele Celeus se spune că a fost unul dintre primii oameni de a învăţa riturile secrete şi mistere de cult ei. El a fost, de asemenea, unul dintre preoţii ei originale, împreună cu Diocles, Eumolpos, Polyxeinus şi Triptolemus, fiul Celeus ", care au învăţat presupune agriculturii din Demeter. 
Sub Pisistratus din Atena, Misterele de la Eleusis a devenit pan-Elenă şi pelerini s-au adunat din Grecia şi dincolo de a participa. În jurul valorii de 300 î.Hr., statul a preluat controlul asupra Misterelor, care au fost în mod special controlate de două familii, Eumolpidae şi Kerykes. Aceasta a condus la o creştere mare a numărului de iniţiaţi. Cerinţele numai pentru aderare au fost o lipsă de "vina de sânge", adică având nu a comis crima, si a nu fi un "barbar" (imposibilitatea de a vorbi limba greacă). Bărbaţi, femei şi chiar sclavii aveau voie deschidere.  
Participanţii
 Pentru a participa la aceste mistere trebuia să jure un jurământ de păstrare a secretului.


Ο Τριπτόλεμος δέχεται σπόρους από σιτάρι από τη Δήμητρα και ευχές από την Περσεφόνη

Au fost patru categorii de oameni care au participat la Misterele din Eleusis:  
  -   Preoţi, preotese şi hierophants.
  - 
Iniţiază, în curs de ceremonia pentru prima dată.
  - 
Alţii care au participat deja cel puţin o dată. Ei au fost eligibile pentru a patra categorie.
   -
Cei care au atins epopteia (greacă: ἐποπτεία) (în engleză: "contemplare"), care a învăţat secretele cele mai mari mistere ale Demeter.

Stadiul secretelor continea 3 parti :
- Micile Mistere
- Marile Mistere 
- Epopteia -stadiul final de contemplare a misterelor
Cuvântul mysterion trimite în primul rând la verbul myein ("a închide", "a încuia"). Myesis se pare că desemna, conform acestui înţeles, o iniţiere preliminară în cadrul MISTERELOR ELEUSIENE. Iniţiaţii purtau denumirea de mystes, transmisă împreună cu adjectivul mysticos şi cu substantivul mysterion de către dramaturgii greci clasici.
Un alt termen central al cultului de la Eleusis este cel de teleté, înrudit cu telos ("ţel", scop"), prin care era desemnată atât iniţierea în sine cât şi ritualurile care o însoţeau. Conform acestei semnificaţii templul din Eleusis se numea Telesterion. Cea mai înaltă treaptă a iniţierii era Epopteia ("vederea de sus").
 
Cercetările actuale explică popularitatea serbărilor şi longevitatea lor prin implicarea subiectivă a participanţilor, bazată pe o experienţă personală a transei. Walter Burkert afirmă chiar caracterul prevalent al acestei experienţe în raport cu doctrina iniţiatică, date fiind preocuparea obsesivă cu moartea şi ritualurile extatice.

Desfasurarea:
 
"Micile Mistere" (Myesis) se ţineau primăvara, în aparenţăa numai în onoarea lui Heracle, care, ca străin, nu a putut fi iniţiat în "Marile Mistere" (Teletai). Acestea aveau loc toamna, timp de nouă zile, începând cu cea de-a 15-a zi a lunii Boedromion (la începutul lui octombrie) şi comemorau coborârea Persefonei în infern pentru perioada pe care era obligată să fie alături de Hades.
Participanţii trebuiau să-şi anunţe cu mult timp înainte venirea, îşi asumau cheltuieli însemnate din cauza animalelor destinate sacrificiilor şi erau obligaţi să postească înaintea procesiunii timp de nouă zile. 

Festivităţile decurgeau în felul următor:
-În prima zi se întruneau adepţii dornici de iniţiere. 
-Aceştia erau supuşi în decursul celei de a doua zile unor procese de purificare.
-În ziua a treia aveau loc sacrificiile. 
-În ziua a patra se purta în procesiune statuia Persefonei sau un "copil divin" într-un recipient (Kalathos) ornat cu şerpi, care simboliza coşul cu flori al zeiţei. Răpirea ei de către Hades era deci repetată în mod alegoric. În procesiuni nu lipseau simboluri ale fertilităţii precum spice de grâu sau embleme falice.
-În cea de-a cincea zi se comemora prin lungi procesiuni cu făclii căutarea Persefonei de către Demetra. 
-În ziua a şasea, festivităţile ajungeau la apogeu: era strămutată columna lui Dionis-Iachos de la Atena la Eleusis de către o mare mulţime de oameni. Noaptea începeau iniţierile în mistere, care constau şi în dezvăluirea soartei celor drepţi şi a celor blestemaţi în lumea de apoi. Iniţierile erau făcute, ca şi purificările, de către sacerdoţi mascaţi ca nimfe, satiri şi sileni. Ceremoniile erau însoţite atât de muzica fluierelor frigiene şi a timpanelor cât şi de dans, creându-se astfel prin ritmuri monotone o atmosferă extatică. 
-În ziua a şaptea se organizau întreceri în onoarea zeiţelor. 
-Ultimele două zile erau consacrate iniţierilor şi ofrandelor. 
Participantii beau o băutură specială de orz şi busuiocul cerbilor, numit kykeon,de aici si ideea ca ar fi adaugat o substanta halucinogena in cursul acestor initieri.Romanii adaugau vin ,in special taranii,plebii romani.

Stim ca initierea presupunea o succesiune de cuvintari solemne (legomena), reprezentari mitico-rituale (dromena, cu referire la suferinta Demetrei si rapirea fiicei sale, Kore-Persephona, de catre zeul infernului) si deignumena (prezentarea unor obiecte sacre, hiera). Pornind de la o comparatie a lui Plutarh, Paul Foucart reface scenariul initierii din telesterion: mystii erau claustrati intr-o subterana a sanctuarului, lasati sa rataceasca in intuneric, timp in care le erau infatisate obiecte si figurine divine stranii, cind terifiante, cind linistitoare, pentru ca apoi sa fie dusi la etajul superior, unde erau inundati de o lumina puternica. Astfel, „din regiunea terorii, mystii treceau pe pajistile voioase ale Cimpiilor Elizee, peste care isi raspindea razele o lumina minunata. Calatoria lua sfirsit o data cu contemplarea Obiectelor Sacre, care era punctul final al initierii“. Foarte probabil, hiera erau niste dublete primitive din lemn, niste statui ale zeilor, considerate de origine divina (xoana si kolossoi). 
 "Dintre numeroasele institutii minunate si cu adevarat divine pe care le-au crat atenienii vostri si care au imbogatit viata omeneasca ,niciuna nu este mai buna dupa parera mea decat aceste misterii.Caci cu ajutorul lor am scapat de modul nostru de viata barbar si salbatic si am fost educati si adusi la o stare rafinata de civilizatie;si nu intamplator riturile sunt numite initieri ,caci intr-adevar prin ele am invatat inceputurile vietii si am dobandit nu numai puterea de a trai fericiti ,ci si pe aceea de a muri cu o speranta mai buna" 
Cicero Legile II, XIV, 36

"Divina Brimo l-a zamislit pe Brimos,pruncul sfant,adica: Puternica l-a zamislit pe Cel Puternic" -initiere rit incantatie


"Am postit,am baut Kyceon ,am luat din cista si dupa ce am gustat din mancare ,am pus-o in kalathos si am pus-o la loc in cista." 
- cista si kalathos erau niste cosuri in care se pastrau obiectele sacre de la Eleussis,printre ele se spunea ca era un sarpe din aur si niste cufere.


"departe de mine ,acum, teama de moarte ,pe care chiar o doresc din rasputeri".  -Platon Axiochos

"Minunat intr-adevar este misterul dat noua de zei binecuvantati : pentru muritori,moartea nu este un rau,ci o binecuvantare " . 

Bibliografie :
Focart - les mysteres d'Eleusis paris 1914
Mircea Eliade - Istorie religiilor .vol 1 
Magnien V - les mysteres d'Eleusis : leurs origines ,le ritual de leurs initiations.
Maurice Briant - Misterele din Eleusis.
                     


Despre suflet si spectre

Cam tot ce se lega de suflet este explicat de Platon in care explica pentru prima data ca sufletul este nemuritor ,si este Unul cu caracteristici aparte.Nu putem sa explicam problema sufletului fara a intra in filozofia antica si platonica.

Conditia sufletului si definirea acestui concept sta in incepututile filosofiei. Faptul că filosofia începuturilor a lucrat cu un concept al sufletului şi altul al trupului este dincolo de orice îndoială.Iar, de la Platon şi Aristotel au rămas teze despre suflet şi trup, “teorii” asupra relaţiilor dintre ele, argumente privind nemurirea sufletului
Sufletul exista si dupa moarte, „el insusi in el insusi”, dar pentru a intelege cum e posibil, Leon Robin isi pune intrebarea: natura sufletului este o natura originara, sau, asa cum pretindeau fizicienii, ceva ce apartine corpului, si care nu exista decat prin cea din urma? Insa ceea ce Platon mentioneaza in acest sens are in vedere doar probabilitatea, verosimilitatea.Sufletul nu trebuie sa fie o „Idee” pentru a fi nemuritor; e suficient ca el sa participe in mod esential la „Ideea” eterna a Vietii, in calitatea sa de viata sau de negare a mortii. Inca din Phaidon, sufletul apare asadar ca o realitate intermediara intre Sensibil si Inteligibil; functia sa principala este de a asigura continuitatea devenirii sensibile si perpetuarea sa.
Atunci cand un om este condamnat la moarte pentru un fapt rau, doar corpul sau va fi distrus. O pedeapsa aplicata corpului nu va reusi sa distruga raul din suflet;el va continua sa existe in intregime , impreuna cu sufletul pe care il influenteaza. Astfel, „sufletul nelegiuit ar afla in supliciul corpului sau fericita sansa de a fi vindecat complet de raul sau” (Platon, Phaidon, 107c)


** wikipedia **
Sufletul este independent de corp
 Phaidon reia câteva elemente din teologiile orfică și pitagoreică, ce consideră corpul drept o murdărie pentru suflet, iar moartea drept o purificare. Sufletul poate încă din această viață să se pregătească pentru despărțirea de corp prin practici ascetice și extatice. Pentru Platon, numai gândirea rațională și științifică permite sufletului să scape în totalitate de legăturile corporale.
Sufletul este indestructibil
Ideea de Viață este incompatibilă cu orice Idee de descompunere și moarte: sufletul, în calitate de principiu al vieții este prin urmare nemuritor. Acest argument dialectic este un exemplu pentru acele dovezi pe care Aristotel le va califica drept "verbale și găunoase". Însuși Socrate, conștient de insuficiența demonstrației sale, ar vrea să continue discuția, dar este întrerupt de sosirea gardianului însărcinat cu execuția.

Platon a făcut alte demonstrații despre nemurirea sufletului îndeosebi în Republica, Phaidros, Timaios și cartea a X-a din Legile. ** wikipedia **

Exemple in istorie de spectre :
*** in mitologie apar multe vizitari de spectre ale eroilor sau zeilor *ma rezum doar la date concrete ,epistemologice.***
Parmenion - Despre spectrul lui Parmenion,generalul faimos a lui Alexandru cel Mare se spune ca acesta i s-ar fi aratat in vis lui Alexandru
Caligula - se spune ca si dupa moarte fantoma lui a bantuit gradinile lamiene pana cand trupul a fost ingropat cum se cuvine si o parte a palatului in care a locuit a continuat sa fie bantuita si ea pana cand cladirea a ars complet in incendiul care a distrus Palatinul in anul 80 BC'.
Plaut  - Casa cu stafii - piesa de teatru bazate pe acest fenomen de care romani nu erau straini.

Viziunea lui Constantin


Gandul lui Constantin supranumit cel Mare (primul imparat roman crestin) s-a indreptat spre religie ,spre crestinism atunci cand sansele sa de a il infrange pe Maxentius (oponentul sau politic) s-au diminuat.Imparatul ridica ochii spre cer si-l implora pe Deus Summus cerandu-i sa i se acorde ajutor.Dupa miezul zilei "a vazut cu proprii lui ochi pe cer semnul crucii conturandu-se in lumina soarelui si purtand un mesaj :intru acest semn vei invinge - Hoc Signo Victor Eris " Eusebiu  ; tauto nika- in greaca lui Eusebiu.Imparatul nu a inteles bine semnificatia acestei aparitii,dar in acea noapte i-a aparut Christos si i-a cerut sa foloseasca semnul sacru al credintei crestine ca talisman protector pentru armata lui.Constantin a intrebat pe preoti crestini semnificatia revelatiilor si despre semnele sacre ale religiei lor.Au raspuns ca crucea era simbolul victoriei asupra mortii,castigate prin actul mantuirii realizat de Iisus Hristos.L-au informat ca toti "fideles" crestini erau insemnati cu semnul crucii la botez si li se spunea sa invoce numele lui Hristos ori de cate ori se simteau amenintati de fortele demonice.Imparatul a aflat ca atat crux cat si nomen Christi aveau rol apotropaic,de protejare impotriva fortelor raului.Imparatul a gandit ca simbolurile lui Christos ar putea invinge superstitiile magice ale lui Maxentius.
In dimineata urmatoare si-a chemat oamenii si le-a cerut sa confectioneze un nou steag cunoscut ca Labarum - era o sulita de aur intersectata de o bara care sustinea o flamura cu portretul imperial,iar deasupra o monograma alcatuita din primele doua litere ale numelui lui Christos in greaca,litera chi traversata de litera rho (x) chi-ro.Acestea au alcatuit cele 2 simboluri apotropaice crestine. Le-a ordonat soldatilor sa isi insemne scuturile cu acest "caeleste signum Dei" - semnul celestru a lui Dumnezeu,monograma chi-ro ,care devine semn protector in fata dusmanului.
** Conceptele platonice despre divinitate erau oarecum asemanatoare credintei crestine si ar putea fi utilizata acesta similaritate pentru convertirea paganilor la crestinism.**

Bibliografie :
Vita Constantini - Eusebiu
Historia Ecclesiastica - Eusebiu

Inventiile lui Heron 


Nascut in anul 65 i.e.n in Alexandria,in Egipt,heron si-a desfasurat
intreaga activitate stiintifica in Alexandria.
El a facut multe lucrari in domeniile fizicii,mecanicii si geometriei.
Heron a dat in operele sale 'PNEUMATICA' si 'MECANICA' o sistematizare a
cunostintelor antice in domeniul mecanicii aplicate.El a inventat multe
aparate mecanice actionate de apa sau abur,cum ar fi ,FANTANA LUI HERON,,
mic aparat in care se obtine un jet de apa cu ajutorul compresiunii apei
sau aburului.
Un alt aparat inventat de heron este si ,,EOLIPUL'',instrument mecanic
format dintr-o sfera goala in care erau introduse doua tuburi curbate si
care primea o miscare de rotatie in jurul axei cu ajutorul vaporilor de
apa incalziti,care produceau o forta de reactie.
Cu ajutorul EOLIPULUI heron a descoperit forta motrice a aburului.
Tot in domeniul fizicii el a studiat miscarea pe un plan anclinat si a
explicat caracterul rectiliniu al razei de lumina.
In domeniul geometriei heron a descoperit o formula ce ne permite sa
calculam ARIA unui triunghi in functie laturile acestuia(a,b si c):


Platon - despre creearea Universului ,Demiurg si cele 3 fiinte - Timaios


Demiurgul a zidit Universul punand spiritul in suflat si sufletul in trup.
Pana la nasterea timpului, Universul fusese deaja facut in celelalte privinte cat mai asemanator cu cel dupa care a fost copiat;dar el nu cuprindea inca toate fiintele existente inlauntrul sau si prin aceasta era inca neasemanator.De aceea Demiurgul s-a apucat sa implineasca ceea ce ii ramasese de facut modelandu-l dupa natura modelului lui.El s-a gandit ca Universul trebuie sa contina toate formele,diferite intre ele,pe acre intelectul le observa in vietuitoarele care exista. Iar ele sunt patru: prima este neamul ceresc al zeilor ; alta neamul inaripat si prin vazduh zburator.a treia a celor acvatice si cea a pedestreleor si terestrelor, a patra.
Zei ai zeilor,infapturile caora eu le sunt demiurg si tata, infiintate fiind prin mine,sunt nepieritoare atata vreme cat eu nu voiesc astfel Caci tot ce a fost legat poate fi si dezlegat.De aceea ,desi sunteti nascuti,voi nu sunteti nici nemuritori ,nici pe de-a intregul indestructibili. TOtusi,nici nu veti fi distrusi ,nici nu veti avea parte de moarte,dobandind o legaturamai mare si mai puternica decat acelea cu care ati fost legati atunci cand v-ati nascut ,si anume vointa mea. Acum luatti aminte la cele ce am sa va spun. Au mai ramas nenascute inca trei specii muritoare.Daca acestea nu se vor naste cerul va fi nedesavasrsit ,caci el nu va cuprinde in sine toate speciile de vietuitoare,asa cum ar trebui daca ar fi cu adevarat desavarsit.Dar,daca acestea s-ar naste si ar participa la viata prin mine,atunci ele ar fi egale cu zeii.
Platon imparte creatiile Demiurgului in 3 categorii :
1. Zeii - o forma postulata ca model,inteligibila si existand vesnic in identitate cu sine ,
2. Oamenii - a doua ,o copie a modelului, supusa devenirii si vizibila (Biblie : dupa chipul lui Dumnezeu) 
3. A treia forma  -greu de inteles si obscura. 
Sa ne inchipuim ca cineva ar modela din aur toate figurile cu putinta si in acelasi timp ar remodela fiecare figura intr-o alta,fara incepare.Iar despre un triunghi sau oricare dintre celelalte figuri cate se modeleaza in aur,acela sa nu spuna niciodata äcesta " ca si cand ar avea existenta ,pentru ca ele se schimba chiar in timpul in care li se postuleaza existenta. Sa ne multumim ca ele sunt susceptibile de a fi desemnate,fara a gresi prea mult,prin "ceva ce este de un anume fel".Natura care primeste in ea toate corpurile - ea trebuie numita intotdeauna la fel ,pentru ca nu-si paraseste niciodata absolut nimic din specificul ei.,fiind schimbata si diversificata de cele care intra in ea,datorita carora apare de fiecare data altfel:iar cele care intra in ea si ies din ea sunt copii ale realitatilor eterne,peceti luate dupa ele intr-un chip ciudat si greu de lamurit,lucru a carui explicatie o lasam altui prilej.
Pentru moment trebuie sa retinem ca sunt 3 genuri -ceea ce devine;cea in care are loc devenirea si modelul dupa a carui asemanare ceea ce devine se naste.
Dupa parerea noastra ,alfata in limitele unui singur discurs verosimil,lumea este,in intregul ei,un singur zeu. ( de aici se trag originile crestinismului din Platon ,iar eitca bazata pe Aristotel)
** oricat de tare ma straduiesc imi scapa intelesul celei de-a 3  existenta ! ** Ce este? astept pareri...

Despre Atlantida - Platon Critias 


Platon incepe cu introducerea ca Solon (fondatorul legislatiei ateniene,fondator democratiei timpurii) traduce niste scrieri ale egiptenilor in limba greaca.Scrierile au apartinut bunicului lui Critias (platon)


Intregul pamant a fost impartit intre zei, iar lui Poseidon i-a revenit insula Atlandita,acesta i-a asezat pe copiii ce ii avea de la o femeie muritoare intr-un loc din insula,loc pe care am sa vi-l descriu acum.In partea din mare era o campie ce se intindea pana catre inima intregii insule,campie despre care se spunea ca era cea mai frumoasa si cea mai roditoare. In apropiere,la 50 de statii de mijlocul ei,era un munte,nici prea mare,nici prea inalt.Pe muntele acela locuia un barbat care era unul dintre cei nascuti acolo.la inceput din pamant.El se numea Euenor si traia impreuna cu o femeie pe nume Lucippe si un copil o fata Cleito.Poseidon a dorit-o si s-a unit cu ea.Pe colina unde locuia ,zeul a construit fortificatii,inaltand diguri depamant si sapand canale pe care apoi le-a umplut cu apa din mare, alternandu-le pe cele mici cu cele mari.El a faurit doua diguri si trei canale ,toate circulare,si le-a dispus pornind din mijlocul insulei la o distanta egala unele fata de altele.Astfel,locul aparat devenise inaccesibil oamenilor,caci pe aunci nu exista nici un fel de ambarcatiuni,iar navigatia nu era inca cunoscuta.,zeul a slobozit doua izvoare,unul cald si altul rece,si a umplut pamantul cu roade bogate si de tot felul.Acolo a zamislit de cinci ori cate doi baieti gemeni, si dupa ce i-a crescut ,a imparit tintreaga insula a Atlantidei in zece parti.
Primul rege a fost Atlas. Al doilea rege a fost numit Eumelos in greaca , in limba de acolo Gadiros....... 
...Urmasii lui Atlas au strans atatea bogatii,incat pana acum nici o alta dinastie de regi nu s-ar putea masura cu ei,si nici nu cred ca poata face vreuna de acum incolo.Ei dispuneam de ott ce se infaptuia in cetate si in restul tarii.Multe bogatii le veneau insa din afara tarii ,datorita intinsei lor stapaniri,dar cea mai mare parte a celor necesare vietii proveneau din insula.In primul rand metalele,dure si maleabile,care se extrageau din mine, mai ales acela sunoscut noua doar prin numele lui dar care pe atunci exista cu adevarat  -- si anume oricalcul;  -  
Oricalc (în latină orichalcum / aurichacum) este un aliaj al cuprului cu zincul, asemănător alamei, uneori având și „proprietăți misterioase”. Denumirea derivă din limba greacă ορείχαλκος, oreichalkos (din όρος, oros, munte și χαλκός, chalkos, cupru sau bronz), însemnând „cupru de munte” sau „metal de munte”. Romanii au transliterat „orichalcum” ca „aurichalcum”, ceea ce însemna, literal, cupru de aur.[2]
Dioscoride, un medic grec, ne furnizează, în anii 60 sau 70 ai erei creștine, interesante precizări despre plantele și medicațiile folosite în epoca sa. El menționează o pudră albă obținută prin calcinarea unor anumite pietre care serveau la producerea oricalcului, un aliaj galben pe bază de cupru.
Pentru Pliniu cel Bătrân[9], oricalcul (în latină aurichalcum) era un minereu care exista în stare nativă și din care se extrăgea cuprul. După spusele lui, era minereul cel mai reputat și cel mai bun pentru această folosință. Tot după Pliniu, filoanele de oricalc erau epuizate în epoca sa (secolul I).
Scutul lui Heracles este un fragment epic, în mod greșit, atribuit poetului Hesiod, numit atunci Pseudo-Hesiod. În general datat de la începutul secolului al VI-lea î.Hr., este opera unui aed, care imită celebra descriere a scutului lui Ahile, din cântul XVIII al Iliadei[5]. Se face adesea referință la denumirea sa grecească, Aspis, sau latină, Scutum:
« Vorbind astfel, Heracles își puse în jurul gambelor cnemide [6] de oricalc strălucitor, dar al ilustrului Hephaistos
Oricalcul este reîntâlnit în cel de-al doilea Imn homeric destinat Afroditei (spre anul 630 î.Hr.), vorbindu-se de cerceii zeiței (IV,9)[7].
« [...] și prin urechi i-au petrecut /
Cercei cu flori din orihalc și aur scump.[7] »
La latini, oricalcul desemna, de regulă, alama.

 pe acesta il extrageau din pamant in mai multe locuri din insula,el fiind ,dupa aur cel mai pretios metal din acele vremuri.In plus in insula existau paduri care ofereau din belsug toate cate le sunt necesare dulgherilor pentru munca lor,precum si roade indestulatoare pentru animalele domestice si salbatice.Se gaseau si elefenti ,caci insula oferea hrana imbelsugata nu numai pentru celelalte animale,cele care traiesc in lacuri,in mlastini,in rauri,in munti sau in campii ci si pentru acest animal,care prin natura sa e cel mai mare si mai vorace...Pamantul oferea mirodeniile ce se gasesc in radacini,in ierburi ,in lemnul unor arbori sau in sucurile ce se scurg din anumite flori sau fructe. Se cultivau si fructe,cum ar fi acel fruct uscat,dar hranitor,si cele din care se macina faina,adica pentru a folosi un singur nume cereale. Exista si maslina,  bautura si ulei, si atat de greu de conservat,dar aducator de placere si de bucurie - rodia,precum si cel ce este servit ca desert ,dupa masa de seara,celui ce s-a saturat ,pentru a-i alunga toropeala.(lamaia)Acea insula sacra,ce se bucura pe atunci de lumina soarelui, producea toate aceste roade intr-un chip neasemut de imbelsugat.
Avand toate aceste bogatii ,locuitorii Atlantidei le-au folosit pentru a construi temple,palate regesti,porturi si docuri si au rostuit intreaga tara in chipul urmator. Mai intai au construit poduri peste canalele circulare care inconjurau locul lor stramosesc,alcatuind astfel o cale de intrare si iesire din palatul pe care l-au inaltat pe locul unde a trait zeul si stramosii lor.Fiecare rege i-a adaugat noi si noi frumuseti,in dornta de a-o intrece pe cei de dinaintea lui,de la care il mostenise. In acest fel,palatul a devenit ,in cele din urma,neinchipuit de mare si de frumos.
Construirea lui a inceput prin saparea unui canal lat de trei plethre ,adanc de 100 de picioare si lung de 50 de statii.Ei au sapat acest canal de la tarmul marii pana la ultimul canal circular din exterior.Au facut si o intrare indeajuns de mare ,astfel incat acel canal circular exterior sa fie asemenea unui port.Apoi au sapat in jurul podurilor- n interiorul cercurilor de pamant ,care erau separate intre ele de cele cu apa-niste canale destul de late ca sa permita trecerea unei singure trireme.Aceste canale au fost acoperite,astfel incat pe ele navigatia a devenit subterana , caci malurile cercurilor de pamant erau cu mult deasupra nivelului marii......
....Insula insasi ,pe care se afla palatul regal,avea un diametru de cinci stadii. Apoi au inconjurat insula si podul ce o lega de primul cerc de pamant ,pod ce avea o latime de 100 de picioare cu un zid de piatra ,in plus au inaltat turnuri si au ridicat porti de fiecare parte a podurilor. Piatra din care le-au zidit ,piatra alba,neagra si rosie au luat-o de sub falezele insulei si ale cercurilor de pamant;astfel au facut si niste canale interioare ce aveau drept acoperis chiar piatra ramasa deasupra.Unele din cladirile lor avea o singura culoare; pe altele insa le-au construit din piatra de mai multe culori pentru a-si bucura ochii si pentru placerea lor. Zidul ce inconjura exteriorul insulei l-au imbracat cu o mantie de arama si apoi au topit cositor pe partea lui interioara , iar zidul care inconjura acropola a fost impodobit cu oricalc,ce lucea ca focul.

In ce priveste palatul regal, aflat in interiorul acropolei, iata cum au facut, In centru ,chiar in locul in care neamul celor zece regi a fost zamislit si nascut,era un templu inconjurat de un zid de aur, pe care nu era voie sa il treci, acel templu era inchinat lui Poseidon si Cleito.Poseidon mai avea insa un templu,numai al lui,lung de un stadiu ,lat de o jumatatea de stadiu si de o inaltime pe masura lungimii si latimii sale, dar oarecum barbar ca infatisare.Pe dinafara era tot acoperit cu argint,mai putin figurile de pe fronton,care erau acoperite cu aur.In interior,tavanul era facut din fildes si impodobit cu aur,argint si oricalc;tot restul peretii ,coloanele si podeaua era acoperit cu oricalc.Statuile din interior - ce il infatisau pe zeu,stand in picioare,in carul sau tras de sase cai inarupati si cele 100 de Nereide care il inconjurau ,purtate de delfini,precumsi alte statui oferite de cetateni,- erau toate din aur.
In afara templului erau statuiele sotiilor celor zece regi si ale urmasilor lor,precum si alte statui oferite de regi si de locuitorii cetatii sau de cei din provinciile supuse. Era si un altar ,ce nu era cu nimic mai prejos decat templul in ceea ce priveste maretia si frumusetea,lafel cum la randul sau,palatul regal nu era cu nimic mai prejos decat imperiul insusi in ce priveste maretia si decat templele in ce priveste frumusetea.





Niciun comentariu: